| Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 51: ...Reiese ca
este ca o oglinda slefuita, care se ingrijeste nu de a-si arata propria
forma, ci numai formele celorlalti, aceia care se uita la ea sau aceia
care stau in fata ei. Ea seamana cu o oglinda si pentru ca intreaga
calitate a sticlei oglinzii este culoarea intunecoasa din spatele ei.
Reflecta razele luminii pentru ca, daca ar fi fost transparenta, nicio
forma nu s-ar fi vazut in ea. Asa este si Nukva – toata puterea ei este
in Masach-ul ei, care retine lumina de a straluci de la ea in jos. Fara
acest Masach, nu ar fi fost lumina in ea deloc. Citim Zohar-ul dar
nu il intelegem; il citim dar nu simtim nimic. In final trebuie sa
atingem o stare, in care intrebarea Pentru ce toate astea? ne va duce la
disperare, deziluzie, la o explozie interioara si la realizarea
faptului ca nu avem alta sansa decat sa ne unim, si in aceasta unitate
interioara, sa descoperim despre ce vorbeste Zohar-ul. Nu este
alta metoda, alta cale. Trebuie sa trecem aceasta bariera. Sunt multe
obstacole in drumul nostru: lenevia, lipsa intelegerii si protestul
mintii, din lipsa capacitatii de a intelege. Totusi, niciuna nu
conteaza. Ne trebuie doar persistenta, care ne va duce intr-un stadiu de
disperare si realizarea ca nu este alta varianta. Trebuie sa descoperim
ce ne spune Cartea Zohar, chiar aici, in unitate. Ceea ce Zohar-ul
descrie este revelat doar in unitatea dintre noi. Din prima partea a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Zohar
|
