| Problema simtirii lumii spirituale, adica a volumului total in care existam astazi, este problema perceptiei acesteia. Acum
suntem deasemenea in interiorul acestui volum, in natura noastra, care
inca ne este ascunsa. Totusi, noi simtim doar o mica parte a acesteia,
cu simturile noastre corporale, pamintene.
Trebuie sa ne acordam pe sine, astfel incat sa nu simtim doar ceea ce
intra in dorinta noastra egoista. In fond, este suficient pentru egoism, sa dorim ceva, si brusc sa percepem ceea ce nu am observat mai devreme.
De exemplu, cind incep o slujba noua, incep sa lucrez cu materiale
noi si cu fenomene noi, si ceva mai tirziu incep sa simt aceste lucruri
cu care lucrez. Ne acordam la o perceptie mai fina, creand modele
interioare ale fenomenului si ale obiectelor cu care avem de a face. De
exemplu, un metalurgist simte metalul dupa sunetul acestuia si dupa
miscarea daltei. La fel, oamenii conectati cu natura, o inteleg prin
intermediul semnelor cu care noi nu suntem familiarizati.
Noi suntem creati in asemenea mod incat lumea inconjuratoare este
descrisa pentru noi intr-un sistem de coordonate tridimensional. Dar
este cu adevarat asa? Alte creaturi percep lumea intr-un mod complet
diferit: prin miros, unde de temperatura, unde ultrasonice si asa mai
departe. Totusi, indiferent de cit de mult ne extindem aria de perceptie
in aceasta lume, intotdeauna intalnim aceeasi restrictie: noi insine,
capacitatea noastra de a primi sau de a absorbi in interior.
In acest mod noi limitam perceptia noastra si nu simtitm lumea imensa
care este in jurul nostru. Treptat, incepem sa venim mai aproape de
intelegerea acestor fenomene, sau macar de senzatia ca aceasta este realitatea.
Totusi, este dificil pentru noi sa ne descurcam cu asta si sa lucram cu
aceasta problema dificila, deoarece acesta este modul in care sunt
construite corpurile noastre.
Deci, ca rezultat al dezvoltarii noastre pamantene, ne devine clar ca
suntem pur si simplu orbi. Nu vedem unde suntem sau cum sa traim.
Aceasta ne determina sa simtim suferinte mari, care se acumuleaza din
ce in ce mai mult. Pe de o parte ne dezvoltam, si pe de alta parte nu
stim unde si cum, sau ce sa facem cu noi insine.
Ca rezultat, devine pur si simplu necesar sa sfaramam bariera care
ne separa de lumea reala. Este necesar ca noi sa o intelegem, deoarece
nu putem continua sa existam in acest mod. Deja vedem ca exista aici o
bariera psihologica. Chiar daca este in interiorul nostru sau in
exterior, trebuie sa o depasim.
Din Lectia zilnica de Kabbalah, 1/16/11, Scrierile lui Rabash
|
