În
această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le
impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce
în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator.
Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet
sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El
decât depindem acum de mediu.
Am deveni nişte sclavi totali, ca formele de viaţă minerale, vegetale
şi animale, care fac ceea ce natura le comandă şi îndeplinesc
întrutotul instinctele lor. Şi nici măcar nu am simţi că trăim o viaţă
independentă.
Dar Creatorul, această forţă
generală a creaţiei, vrea ca noi să fim independenţi şi egali cu El, în
loc să îi urmăm ordinele ca un robot. Nu ar fi niciun rost să creezi o
creatură care urmeză în mod automat ordinele naturii, şi în care
întreaga realizare este clară de la început.
Planul Creatorului a fost să îl creeze pe om liber, astfel încât omul
însuşi să aleagă să se ridice la nivelul Creatorului, să înveţe despre
Creatorul lui şi să vrea să devină ca El! La fel ca orice persoană din
această lume care vrea să fie iubită pentru ceea ce este şi Creatorul
vrea, de asemenea, să devenim conştienţi de el, să îl realizăm şi să
vedem că stare Lui, calitatea şi forţa Lui, sunt perfecţiunea totală.
Astfel, El nu se poate revela nouă, ca să nu devenim sclavii Lui şi
să îi urmăm în mod automat ordinele. El a plantat în noi dorinţa de a ne
dezvolta şi de a ne îndrepta către El, dar El s-a ascuns. Atunci, cum
putem deveni ca El?
A venit cu o soluţie simpla. A creat creatura numită Adam (om), o
forţă spirituală, o calitate similară cu El, şi a spart-o în miliarde de
fragmente! Şi acum, fiinţa creată şi nu Creatorul, trebuie să pună
laolaltă un mediu pentru ea, ca nişte piese care se interconectează.
Acest mediu trebuie să oglindească imaginea creaturii a Creatorului,
cunoaşterea Lui.
Omul avansează şi îşi construieşte propriul mediu pentru a-l
influenţa în direcţia opusă şi a se dezvoltă. Înseamnă că ne construim
propriul Creator şi de aceea El se numeşte Boreh, adică vino şi vezi. Ne construim mediul şi în acest fel ne construim noi înşine.
Nu sunt capabil să mă creez eu însumi sau să mă influenţez eu însumi.
Sunt un produs finalizat al mediului meu. Dar construindu-mi în mod
constant mediul, o carapace să mă influenţeze, eu mă influenţez în mod
indirect. Reiese astfel că eu construiesc un sistem al propriei mele
educaţie.
Apoi sunt cumva separat de Creator şi mă construiesc în mod liber,
creându-mi propriul mediu conform cu valorile pe care vreau să le
introduc în mine. Nu sunt capabil să mă schimb eu însumi, dar pot să îmi
creez în mod artificial o societate pentru a mă convinge de valorile cu
care eu sunt acum în dezacord. Această societate mă va convinge că am
nevoie să mă îndrept către dăruire.
Şi, deoarece am construit această societate eu însumi, este ca şi cum
m-aş fi construit eu însumi. În alte cuvinte, eu construiesc constant
imaginea Creatorului în mine şi astfel avansez în punctul în care
acestea trei se formează: eu, mediul şi Creatorul sunt atât de aproape
încât devin un întreg.
Aceasta este cu adevărat o liberă dezvoltare, pentru că eu fac totul
de unul singur, mă gândesc şi decid în mod constant la modurile de
avansare. Examinez lumea care acum devine revelată înaintea mea şi
testez eu însumi modalitaţile de avansare corectă.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieriel lui Rabash
Ultima
frontiera
Postat pe 31 ian. 2011 la
6:57 pm
Nu ne mai putem
dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul
s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba:
"Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si
stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere
poate fi fara de sfarsit”.
Problema este ca sfarsitul
scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura
functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism,
incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si
nu mai vrem sa evoluam deloc.
Altfel spus, ajungem la o
criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul
tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa
evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa
ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si
trecator.
Este o provocare menita sa
ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului,
Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in
conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne
place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea
lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi "ajutor
prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa,
nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel
mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta
intrebare: "Pentru ce traim?”
Pusi in fata acestei
intrebari, intregul nostru "eu” devine sters. Este cea mai
importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza "eu-l”,
mandria, existenta si esenta: "Cine sunt si pentru ce exist?” O
insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu
exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul
lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.
Noi am continua sa existam
ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA,
cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale
Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit
sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita.
Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.
Acest fapt trebuie sa-l
trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o
criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este
temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii
care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi
insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem
unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a
schimba ceva.
De fapt, aici este criza.
Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam
catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa
realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de
recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.
Acum, noi suntem primii
care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea
asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa
inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta,
cel putin il au in vedere.
Problmele lumii si solutia
noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia
noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi
schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in
inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua
stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa
ani.
Umanitatea nu a travesat
niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in
domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a
intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm
furios.
Cel putin cativa ani
trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne
asculte.
Lectia
a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011
Postat pe 24 Ianuarie, 2011 la 11:06
Intrebare: Cum poate o calitate care este in totala opozitie cu dorinta de a se bucura si care pare sa o anihileze, sa se dezvaluie in ea?
Raspuns:
Daca ar fi fost doua tipuri de materie, materia si antimateria, atunci ar
fi imposibil sa le unesti, intr-adevar. Dar daca este materia si o
intentie opusa ei, atunci este posibil. In afara de asta, mi se
dezvaluie conditia ca voi reusi sa le unesc in linia de mijloc.
De aceea, dorinta mea naturala de a ma bucura, si intentia de a darui,
sunt in doua forme diferite: una in dorinta, una in intentie. Toate
calculele si eforturile mele tind spre felul in care as putea sa le aduc
impreuna.
Sa presupunem ca am dorinta de a ma bucura. In completare, primesc
intentia de a darui, care poate fi sub dorinta de a ma bucura, la
acelasi nivel, sau peste.
Acum trebuie cumva sa le conectez intre ele. Ramanand la intentie, pe aceasta o primesc doar pe calea Luminii care Reformeaza, Lumina
Inconjuratoare. O pot atrage in cazul in care, in mine, „in punctul meu
din inima”, este o aspiratie pe care o cultiv facand parte din grup.
Toate astea constau in dorinta mea, si se unesc ca un intreg: eu, grupul
si dorinta de a primi. Daca dorinta ramane jos, in gradul propriei
importante, dar grupul si punctul din inima sunt deasupra, si din
mijlocul lor eu doresc sa daruiesc, atunci ridic cerere (rugaciune) numita MAN. Ca raspuns, primesc Lumina Inconjuratoare care imi alimenteaza dorinta de a darui.
Acum, cand am primit intentia, am trei optiuni:
- Sa o pun sub dorinta mea de a primi ,si sa o folosesc pentru dorinta
mea de a primi,in beneficiul personal, care este vazut ca impur (Klipa)
- sa pun intentia pe acelasi nivel cu dorinta, si sa se le aduc impreuna, ceea ce este o stare ambivalenta, sau
- sa pun intentia deasupra dorintei, ceea ce este „sfintenia”, daruire, influenta.
In asta consta munca mea: sa analizez in care din cele trei stadii ma simt in
stare sa fiu. Daca cineva incepe sa fie constient, si sa simta ca asta se
intampla in interiorul sau, va realiza ca, in mod constant se confrunta
cu o alegere, ca si cand ar fi intre cele doua brate ale balantei. Pe de o
parte, este receptia; pe de alta parte este daruirea. Si in mijloc,
sunt eu, cu intrebarea: Ce ar trebuie sa aleg?
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, "Libertatea”
Trad. Eva Neumann
Postat pe 16 Ianuarie, 2011 la 11:11
Practic, existenta noastra paminteana, s-a epuizat pe sine. Ceea
ce odata ne parea sa aiba valoare, isi pierde acum farmecul anterior.
Toate diferitele placeri raportate la mincare, sex, familie,
prosperitate, faima, putere si cunoastere, nu ne mai satisfac si nu mai
pot sa serveasca scopului nostru. Chiar si daca sintem impliniti de
acestea, tot ne simtim goi in interior.
Acesta este motivul pentru care astazi trebuie sa facem fata unei
foarte serioase provocari din partea Naturii, care ne arata ca nu
intelegem deloc unde ne aflam. In final, intregul volum al universului
este acolo, in fata noastra, dar noi percepem doar o parte microscopica
a acestuia.
In realitate, toata materia
este goliciune. Materia este formata din atomi si fiecare atom are un
nucleu si electroni. Dar daca maresti si mai adinc in zona atomului,
astfel incit nucleul sa aiba marimea unei mici monede, atunci distanta
dintre acesta si electroni va fi egala cu un intreg kilmetru! Un atom
este precum un sistem solar in care planetele (electroni) se rotesc in
jurul soarelui (nucleul), in timp ce orice altceva este goliciune. Mai
mult, nu este ca goliciunea cosmica care totusi are particule de
materie, ci este goliciune totala.
De aceea, in relatia globala fata de noi, materia este formata din
goliciune. Dar putem sa o privim si altfel: nu este goliciune, ci spatiu
umplut, si noi doar ca nu simtim aceasta umplere. Totusi, umplutura
este partea cea mai importanta. Este umplutura invizibila dintre nuclee
si electroni, sau dintre noi toti. Nu partea materiala este cea
importanta, ci ceea ce se afla printre.
Vom fi capabili sa simtim doar daca in loc sa percepem natura
inconjuratoare ca pe un obiect al receptiei noastre egoiste, o vom simti
prin intermediul unei calitati opuse, daruirea. Natura consta din doua
calitati: receptie si daruire. Totul este sustinut de echilibrul intre
acestea. Dar noi – toti impreuna si fiecare in parte – primim elemente
care au scopul de a ne satisface. Folosim doar cele cinci simturi, sau
micul nostru „rezervor”, dorinta de a primi, si acesta este motivul
pentru care percepem doar un mic volum, calitativ vorbind, o foarte
limitata bucatica din lumea ce exista
Acesta este locul in care stiinta Cabala vine sa salveze, fiind o
stiinta a receptiei, a perceptiei adevaratei stari. Esenta acestei
stiinte este de a dezvolta calitatea opusa in fiecare persoana: in locul
receptiei, sa dezvolte sentimentul de daruire. Atunci iesiti din voi,
in afara volumului vostru interior, inchis, si incepeti sa simtiti lumea
in afara voastra si in afara dependentei de voi.
In goliciunea anterioara, in interiorul atingerilor sale infinite,
unde materia are o parte minuscula, veti descoperi brusc un volum umplut
cu forta influentei – o lume diferita, externa. Este conectata deplin la
lumea noastra, completind-o, fiind radacina si sursa acesteia.
Acesta este momentul in care vom incepe sa intelegem de ce existam,
de unde isi are totul originea si cum opereaza. In locul unui bob de
linte care nu are inceput si sfirsit, vom vedea tabloul general al
intregului univers si acesta ne va vorbi despre cauze si scopuri, si
despre ce ni se intimpla.
Din Lectia zilnica de Kabbalah 1/16/11, Scrierile lui Rabash
Joc online cu Creatorul Pe masura ce examinam universul, vedem ca natura impreuna cu lumea noastra ne sunt ascunse. Noi dezvaluim lumea de-a lungul a mii de ani, din generatie in generatie si devenim mai familiari cu ea.
Creatorul este forta generala a naturii si pentru asta avem nevoie de ceva mai mult timp ca sa O intelegem. Si totusi, de ce ne este ascunsa realitatea? De ce se ascunde Creatorul de noi?
Pentru ca El nu este la fel ca celelalte legi ale naturii impartite de El in nivele de dezvoltare:
mineral, vegetal si animal si nivelul uman. El este
legea comuna care contine gandul, la fel ca si inceputul si sfarsitul
universului. Totul este inclus in El. Atunci, de ce a creat totul astfel
incat sa fie ascuns de noi?
Ce este atat de special in felul nostru pentru a obtine revelarea Lui iar noi
sa Ii cerem sa ne ajute pentru asta? Ce este acest joc? Se ascunde de noi,
si noi trebuie sa suferim de-a lungul miilor de ani ai dezvoltarii
noastre, pana cand venim la intrebarea „De ce este Creatorul ascuns?”
Doar atunci intelepciunea Cabalei, metoda de revelare a Creatorului,
este dezvaluita. Ce obtinem din asta? Deci, il revelam pe El, si ce se
intampla atunci?
Oamenii spun ca vom fi fericiti atunci pentru ca Creatorul este bun
si face bine, si vom exista in dragoste deasupra la toata suferinta,
odata ce am atins revelarea Lui. Totusi, daca Creatorul este forta
infinita de dragoste si influenta,
atunci de ce ne-a creat atat de mizerabili si dezgustatori? De
ce trebuie sa muncim atat de mult ca sa ajungem la cel care ne iubeste?
Vedem ca totul este la fel in lume. Oamenii care au trecut prin
diferite obstacole in drumul lor pentru obtinerea dragostei, unitatii si
revelarii, o pretuiesc. Ei simt cum beneficiaza de descoperirea a ceva maret,
drag, important.
Vedem cum fiecare om, in lumea noastra, doreste in special
sa fie iubit pentru ceea ce este. Totusi, acest fel de relatie intre noi nu poate exista. Doar o mama simte acest sentiment fata
de copilul ei, si aceasta dragoste este corporala, animalica. Este
natural ca mama sa fie obligata sa isi iubeasca copilul, sa ii dea
viata, sa il sustina si sa ii faciliteze dezvoltarea viitoare.
Aceasta este singura exceptie. Deoarece noi nu ii iubim pe ceilalti
pentru cine sunt, dorim sa avem dovada felului in care iubirea ne va
aduce un beneficiu. Toate acestea ne ajuta sa intelegem, cel putin intr-o
anumita masura, de ce Creatorul are nevoie de acest joc (ascundere).
El vrea ca noi sa ajungem la dragostea care nu asteapta vreun
baneficiu. La fel cum dorim sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, El de
asemenea doreste sa fie iubit pentru ceea ce este fara sa asteptam vreun
castig personal. De aceea, nu putem intelege cum sa incepem sa stabilim o
conectare cu El, inainte sa ne eliberam de ego-ul nostru.
Primul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a dezvolta senzatia de Creator
in noi, este sa ne ridicam deasupra naturii noastre. Cu alte cuvinte,
trebuie sa ne ridicam deasupra interesului personal, deasupra gandirii „ce
castig din asta”?
Asta va fi posibil cand o sa reusesc sa ma ridic peste ego-ul meu si sa fiu absolut independent si obiectiv, si astfel sa pot sa judec lucrurile in acest fel. Atunci, din acel moment, voi putea incepe sa il
percep pe Creator, forta influentei, forta binelui .
Altfel, daca ar fi sa se dezvaluie pe Sine, as veni la El pentru a avea avantaje, pentru ca daca as fi simtit ca El este doar dragostea, siguranta, sanatatea si fericirea as fi fortat sa Il
iubesc pentru ca El este sursa a tot ceea ce este bun. Aceasta dragoste
ar fi impusa si dependenta.
De aceea am nevoie sa ma inarmez cu un ecran,
o restrictie, si aceasta anti-natura a mea, sa ma elibereze de ego-ul meu.
Atunci, amandoi vom fi purtati de o infinita si pura dragoste, fara
beneficii personale, si voi incepe sa inteleg ca nu Creatorul este cel
care se ascunde de om, ci omul Il ascunde cu ego-ul sau.
Din Lectia introductiva "De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010
Lumina in loc de medicament
Lectia zilnica de Cabala. Sanatate
Postat in 2 septembrie 2010 la 9:28 pm
Intrebare:
Daca totul vine la noi prin grup, atunci de ce, atunci cand ai probleme
materiale trebuie sa lucrezi la ele si sa incerci sa le rezolvi? Daca
esti bolnav, trebuie sa mergi la doctor. De ce nu este suficient ca pur
si simplu sa te intorci la gurp si sa ai ajutorul lui la nivel interior?
Raspuns:
Nu suntem inca la nivelul in care sa rezolvam toate problemele prin
conexiunea cu grupul. Totusi, in realitate ar trebui sa lucreze, cu
adevarat, in acest fel. Tu pui o intrebare foarte corecta: De ce este
imposibil sa rezolvam toate problemele cu ajutorul Luminii care
Reformeaza? De ce nu ne putem intoarce la grup, sa concentram o dorinta
foarte puternica acolo si sa lasam sa se intample, actionand direct
asupra Luminii, Sursa vietii?
Odata,
cand am avut un ulcer extrem de dureror, Rabash m-a facut sa stau langa
el si sa studiez. Nu puteam suporta durerea asa incat nu eram in stare
sa stau langa el si sa ma adancesc in text si intentie. Nu puteam depasi
durerea si atrage forta care sa-mi usureze durerea si poate sa o si
vindece in totalitate.
Fara
niciun dubiu, a fost vina mea ca eram asa de slab. De aceea nu am putut
sa o fac si sa atrag Lumina cand am stat chiar langa invatatorul meu,
cand sedeam si studiam impreuna. Deoarece el s-a oferit sa faca asta
pentru mine, insemna ca eram si eu capabil! Dar in acel moment nu am
putut.
Intorcandu-ma
la intrebarea ta, o data ce vom avea un grup mare, atunci nu vom mai
avea nevoie de mijloace externe sau medicamente pentru a rezolva orice
probleme! Medicamentele actioneaza la nivel corporal, in timp ce noi vom
fi capabili sa actionam direct pentru a satisface dorinta care percepe o
lipsa de implinire, experimentata ca boala sau durere. Nu vom trata
doar corpul, ci il vom folosi ca motiv pentru a vindeca sufletul.
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot
O noua Dorinta vine impreuna cu o noua Lumina
Lectia zilnica de Kabbalah Postat pe 9 Iunie 2010 la 2:04 pm
Introducere la Studiul celor
Zece Sfirot, Paragraful 40: Deci, ce spui despre: a muncit si a
gasit? Daca aici este efort,
ar fi spus, a muncit si a cumparat, sau a muncit si a
dobandit …Daca este efort, atunci nu ar trebui ca din munca noastra
sa rezulte o plata sau o rasplata, care este intr-un rezultat anticipat?
Prin contrast, avem o lipsa in care eforturile
constiente, prelungite sunt incoronate cu o neasteptata gasire, un
rezultat complet diferit, fata de ceea ce ne imaginam ca ar fi rasplata.
Este ceva nou si neasteptat. In acelasi timp, chiar daca o primim in
forma unui rezultat neasteptat, nu suntem dezamagiti!
Am muncit pentru a atinge un anume scop, anticipand ca voi primi o rasplata egoista, pe care mi-am imaginat-o. Prin efortul
exercitat, am actionat in concordanta cu mintea si sentimentele mele
pamantene. Totusi, am fost transformat pe parcursul drumului! Am
dobandit o noua dorinta catre daruire, pe care nu mi-am imaginat-o
inainte.
Dorinta s-a schimbat, si, am primit perceptia implinirii
anticipate. Mi-am imaginat primirea ca o rasplata, dar se dovedeste ca
rasplata este in daruire, atunci cand Creatorul este revelat in mine. Toate acestea poarta
numele de gasire: o noua dorinta si o
noua Lumina.
Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 08.06.10, Introducere la
Studiul celor Zece Sfirot
* * * * * *
Traducere articol - Doina Zam
Aceasta
este munca pentru fiintele umane
Drumul
spiritual nu este simplu si el consta in multe urcursuri si coborasuri. Nu este un drum neted, pavat;
are hartoape, una dupa alta. Pana sa mergi inainte vei fi tinut pe loc
pentru o lunga perioada de timp, in timp ce ai de a face cu probleme
variate si cu obstacole. La fiecare pas facut de-a lungul drumului, apar
complicatii: mai intai un cauciuc spart, apoi un motor mort, apoi ramai
fara combustibil, apoi adormi la volan si asa mai departe. Dar ce putem
face? Asta este
calea noastra.
Deodata, magarul tau (cuvantul in Ebraica pentru magar – Hamor
vine de la cuvantul Homer, materie, materialul egoist) sta in
mijlocul drumului si blocheaza calea. Trebuie sa-l dai la o parte din
cale. Dar cum poti muta un magar? Il tragi dar el nu vrea sa se miste. Il
ademenesti cu un morcov, dar tot nu vrea sa te urmeze; trebuie o momeala
mai puternica. Pana nu iei magarul in spinare si il duci tu afara de pe
drum, sau il pocnesti in dinti, asa cum te sfatuiesc Kabalistii, nu vei
merge inainte.
In acest fel, noi probleme apar constant, pana cand pomul
vietii apare in calea ta. Apoi va trebui sa te tragi
intr-o parte si sa mergi in jurul lui, si in acel moment un nor va
cobori pe drum, creand o ceata deasa, facandu-te incapabil sa vezi unde
mergi, sau daca este sau nu o cale in fata ta.
Acest tip de munca este special; este foarte dificil si este
ales numai pentru persoanele care vor sa atinga nivelul uman, pentru
acela care vrea cu adevarat sa fie uman. Este calea selectata pentru
oamenii alesi.
Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10
* * * * * *
Traducerea articolelor - Toni Cristi
O imagine
construita din nisip
Din articolele lui
Rabash: Calauzirea lui Malchut este numita Hukat (corpus
juris/cod de legi). Dar este numai legea Torei, nu Tora insasi. Ceea ce
inseamna ca pentru a ajunge la Tora, trebuie sa acceptam legile daruite
noua . Altfel, este imposibil sa primim Tora. Cand individul accepta
guvernarea Malchut asupra sa, el este numit Israel.
Noi
toti suntem dorinta de a primi placere. Aceasta placere este similara
cu un munte, deal, sau o gramada de nisip care nu are nicio forma. Din
acest nisip, cu ajutorul apei (Hasadim), trebuie sa
construim o forma asemanatoare Creatorului, in acelasi fel in
care putem da forma nisipului pe plaja.
Aceasta
este munca noastra, procesul prin care noi dam o forma
corecta nisipului fara forma, pe masura ce studiem calitatile
Creatorului, le copiem, si ne formam prin ele ceea ce este numit hukat(cod
de legi). Formele pe care le dobandim noi insine sunt numite hukat.
In final, cauza, efectul, si formele de daruire pe care le
zidim-una cate una pe fundatia dorintei de a primi - se vor uni. Nimic
nu dispare in spiritualitate, fundatia ramane, si in final aceasta
constructie se va transforma in imaginea Creatorului, creata prin noi
insine.
Rezulta:
creaturile creaza Creatorul. Astfel este scris in Zohar. Prin urmare,
toate marile legi pe care le primim de la Lumina, impreuna cu revelarea
Creatorului, exista pentru noi pentru a realiza aceste legi pe cont
propriu.
Din Lectia de seara Zohar, 14.06.10
Traducere - Doina Zam Simtind Responsabilitatea pentru
toata Creatia Prima corectie a vointei de a primi este de a
darui cu scopul daruirii. Aceasta inseamna ca
restrictionez folosirea dorintei mele, de la natura sa egoista (pentru mine),
nedorind fata de ceilalti provocarea raului, dupa cum este spus: „Nu face
altora, ceea ce tu urasti”. Dar chiar si aceasta restrictie de a-mi folosi
dorinta egoista, contine o corectie, din moment ce nu ma opreste de la a face
fapte rele. Daca am o sansa sa fur si sa nu fiu prins, ce m-ar opri?
Corectia implica nu doar
deconectarea mea de la toate dorintele, ca si cum ele nu ar exista, ci sa merg
mai departe. Trebuie sa experimentez in sentimentele mele, cit rau fac altei
persoane si cit de mult va suferi aceasta. Aceasta senzatie de suferinta
trebuie sa ma opreasca de a fura, dupa cum mi s-a spus: „Ceea ce tu urasti, nu
face altora!”
Eu absorb dorintele altora. Prima
oara, constientizarea mea asupra inclinatiei rele, pare sa imi tina miinile
legate, astfel incit sa nu pot fura. Dar dupa asta, ma elibereaza si imi da o
infinita oportunitate de a fura orice apartine altora si chiar si Creatorului! Iti este permis sa
faci orice, fara nici o consecinta!
Totusi, eu incep sa experimentez "suferinta
lui Shechina” sau durerea altora, ca si cum as fi furat ceva, as fi
defavorizat sau as fi omorit pe cineva. Simt durerea altora in interiorul meu
ca si cum eu as fi cauza. In raport cu ei, eu sint precum Creatorul ce a creat
inclinatia rea. Acesta este modul in care devenim conectati. Eu devin precum Bina,
o mama care simte toate dorintele copiilor ei si raul pe care ea il determina
daca nu are grija de acestia. Dar in acelasi timp, ea este constienta de cit de
mult bine poate sa le faca daca ii educa.
Atunci, al doilea stadiu al
corectiei ne este revelat: cum putem darui altora. In aceasta faza, o persoana
este capabila deja sa indeplineasca un rol de canal intre lume si Creator. Ea
simte ca doar ea poate sa-i implineasca si ca de fapt, crima nu consta in furt,
ci in faptul ca ea nu le indeplineste dorintele. Asta este ceea ce de fapt numim
iubirea pentru ceilalti, la fel cum ne iubim pe sine.
O persoana trebuie sa
experimenteze singura aceste doua faze ale corectiei: „Ceea ce tu
urasti, nu face altora” si „Iubeste-ti aproapele, cum te iubesti pe sine”.
Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de
Cabala 9/28/10, "Iubirea
pentru Creator si Iubirea pentru Fiinta creata”
|