"Atunci când omul trebuie să-şi judece tovarăşii de grup după o scală de merit este un efort foarte mare şi, nu oricine este pregătit pentru asta. Uneori, situaţia este şi mai rea, adică, uneori, omul vede că tovarăşul lui îl dispreţuieşte, şi, şi mai rău de atât, aude vorbe urâte, adică, aude de la un coleg că prietenul „cutare” a spus despre el lucruri şi nu e frumos ca prietenii să vorbească unul despre altul. El acum trebuie să se supună pe sine şi să-l judece pe acesta după o scală de merit. Acesta este într-adevăr un mare efort. Rezultă că prin acest exerciţiu el dă o plată care este mai importantă decât o plată în bani...

De aceea, când omul face efortul să-l judece pe acela după o scală de merit, aceasta este o virtute, fiindcă prin acest efort pe care omul îl face, numit „trezirea de jos”, îi dau de Sus putere să poată să iubească pe toţi membrii grupului fără excepţie. Aceasta se numeşte „cumpără-ţi prieten” fiindcă omul trebuie să depună efortul de a obţine iubirea pentru cei de lângă el”

Rabaş - „Treptele scării” 1988 - „Ce se cere de la adunarea membrilor”

„Este imposibil să primească plenitudine de la grup dacă el nu este alipit la grup, adică dacă nu îl apreciază. Prin această evaluare (apreciere) el poate să primească de la ei plenitudine fără muncă, numai prin alipirea la grup.”

Rabaş – Esenţa interzicerii învăţăturii Torei de către închişi

„Acela care nu ştie să fie mustrat. Nu spune să mustre ci, să fie mustrat (Zohar – VaYşev)”. Omul vrea să mustre pe alţii. Toţi vor ca toţi ceilalţi să lucreze cu vasele de dăruire, pentru că dacă toţi tovarăşii lui au lucrat în dăruire, ei îi vor da tot ceea ce el are nevoie. Dar, dacă se mustră pe sine, atunci el va fi dăruitorul şi astfel, dorinţa lui de primire va pierde. Dar când vasele celorlalţi lucrează în dăruire, dorinţa lui de primire profită. De aceea fiecare vrea ca ceilalţi să fie puri.

Rabaş – Gradele scării – Mustrându-l pe altul

De obicei, oamenii sunt preocupaţi cu satisfacerea nevoilor lor pentru numai cei şaptezeci de ani. Dar peste 120 de ani pe om nu-l mai preocupă acumulările lui. De asemenea, uneori, omul crede că fiecare zi ar trebui să fie în ochii lui ca una nouă, adică o nouă creaţie.

Este ca o reîncarnare – adică omul de ieri s-a reîncarnat în omul de azi şi el trebuie să corecteze tot ceea ce a făcut cu o zi în urmă, deopotrivă în datoriile bune sau în merite, adică fie că a făcut fapte bune (Miţvot) sau încălcări.

De exemplu, dacă el a luat ceva de la tovarăşul lui, trebuie să dea înapoi. Şi dacă a împrumutat ceva tovarăşului lui, trebuie să primească înapoi de la el, fiindcă să recuperezi o datorie este o faptă bună (miţva), deci el trebuie să recupereze de la tovarăşul său.

Rabaş – Gradele scării – Omul ca întreg

Este o regulă că tot ceea ce este nou este interesant şi distractiv. Prin urmare, după ce omul primeşte acoperirea cu iubire de la altcineva, el se bucură numai de iubirea celuilalt şi uită de iubirea de sine. În acel moment, fiecare din ei începe să primească plăcere numai din grija pentru aproapele lui şi nu se poate îngrijora pentru sine, fiindcă fiecare om poate munci numai unde primeşte plăcere.

Rabaş – Gradele scării – Omul ca întreg