Postat pe 31 ian.2011 la 11:19 am

Traim intr-o lume destul de confuza. Oamenii se intreaba despre locul in care traiesc si daca acesta exista. In general, noi nu am pus astfel de intrebari pe parcursul a mii de ani. Noi am crezut ca lumea in care noi traim este aceasta lume. Aceasta conceptie este numita "perceptia lumii dupa Newton".
Apoi, asa cum am avansat in studiul naturii, am descoperit ca alte fiinte, care sunt diferite de oameni, percep lumea in alt mod. Serpii o percep sub forma unor spoturi de caldura, cainii o percep ca pe o multitudine de mirosuri, albinele o divid in mai multe sectoare, etc. Cu alte cuvinte, fiecare fiinta percepe lumea in mod diferit si este ghidat dupa senzatiile lui. Aceasta nu ne impiedica sa existam intr-o singura dimensiune unde noi toti percepem lumea in feluri absolut diferite.
Apoi a aparut o noua paradigma despre asta. Einstein a venit si a dovedit ca totul este relativ: timp, spatiu, miscare si nimic nu este absolut. Altfel spus, perceptia noastra asupra realitatii tine doar de obiceiurile noastre, si o putem percepe in moduri complet diferite.
Daca ne-am misca cu o viteza foarte mare, daca am fi pe o alta orbita in jurul unei mase ceresti mai mare, timpul si spatiul ar fi deformate si noi am vedea, am simti si ne-am percepe pe noi insine in moduri absolut diferite. Aceasta este perceptia realitatii dupa Einstein, si se cheama teoria relativitatii. Totul este relativ pentru om. Urmatorul om de stiinta, Hugh Everett, a demonstrat ca lumea pe care noi o percepem ca fiind in relatie cu noi, de fapt care practic depinde de noi, nu exista, noi o construim prin senzatiile noastre.
Si atunci, vine Intelepciunea Cabalei care a fost ascunsa pentru aproape 6000 de ani, si in ale carei carti totdeauna a fost scris ca nici noi si nici lumea nu existam asa cum le percepem noi, totul este doar in raport cu simturile noastre. Daca noi ne vom schimba aceste simturi, lumea se va schimba.
Cu alte cuvinte, dupa teoria lui Einstein, exista un observator si un obiect de observat. Dupa teoria lui Hugh Everett exista un obiect si un observator, amandoi in continua schimbare, si noi putem percepe o medie intre ele. Dar noi putem de asemenea sa percepem la cerere, in functie de calitatile noastre interioare. Despre asta vorbeste Cabala.
De ce avem nevoie de toate aceste cunostinte? Avem nevoie ca sa putem intelege unde traim, lumea in care existam. Filme ca "Matrix" apar ca transmitatoare de idei si ipoteze prin care ni se spune ca dimensiunea pe care o percepem prin simturile noastre fizice nu este dimensiunea in care traim.
Avem vedere, auz, gust, miros si pipait. Noi percepem tot ce intra in domeniul de aplicare al acestor cinci simturi. Imaginea noastra despre lume este bazata pe asta.
Daca ni se intampla sa nu mai functioneze aceste simturi, imaginea lumii va incepe sa scada si sa dispara. Cu alte cuvinte, ceea ce noi percepem nu este nu este ceea ce exista acum in afara noastra, ci reactiile noastre, influenta noastyra interioara, asa numitele "tulburari" ale lucrurilor pe care nu le intelegem.
Dar ce lume am putea sa percepem daca ar fi sa ne eliberam de cele cinci simturi? Aceasta este ceea ce vine Cabala sa ne spuna, cum putem sa ne ridicam peste aceste cele cinci simturi si sa incepem sa percepem lumea ca fiind diferita, in plus. Putem incepe sa percepem natura, lumea, felul de existenta in afara trupurilor noastre, in afara celor cinci simturi, restul de lume in care noi existam acum, in aceste trupuri asemanatoare oricarui organism viu.
Noi avem o perceptie rudimentara, asa numita "punct in inima". Nu este vorba despre niciun punct si nicio inima, este simplu un nume pentru un simt rudimentar si latent pe care il avem. Il putem dezvolta si folosi ca sa incepem sa percepem lumea pe care ne-o putem imagina in afara trupurilor noastre.
Astfel, Cabala vorbeste despre lumea care exista in realitatea din afara noastra, din afara celor cinci simturi ale noastre, in afara fluxului de informatii care intra in noi. De aceea se numeste "Cabala", adica "Primire", un ghid de obtinere a unei perceptii reale al realitatii actuale.

Din Lectura publica de la Berlin 1/27/2011