• 2010 August
• 2012 Ianuarie

Cum să mă educ eu însumi

În această lume, mă adaptez în mod constant la standardele pe care mi le impune societate, care mă conving să cumpăr sau să fac ceva, în timp ce în lumea spirituală trebuie să iau exemplu de la Creator. Totuşi, problema este că dacă El ar fi să se reveleze, am cădea complet sub influenţa Lui şi am deveni de milioane de ori mai dependenţi de El decât depindem acum de mediu.

Am deveni nişte sclavi totali, ca formele de viaţă minerale, vegetale şi animale, care fac ceea ce natura le comandă şi îndeplinesc întrutotul instinctele lor. Şi nici măcar nu am simţi că trăim o viaţă independentă.

Dar Creatorul, această forţă generală a creaţiei, vrea ca noi să fim independenţi şi egali cu El, în loc să îi urmăm ordinele ca un robot. Nu ar fi niciun rost să creezi o creatură care urmeză în mod automat ordinele naturii, şi în care întreaga realizare este clară de la început.

Planul Creatorului a fost să îl creeze pe om liber, astfel încât omul însuşi să aleagă să se ridice la nivelul Creatorului, să înveţe despre Creatorul lui şi să vrea să devină ca El! La fel ca orice persoană din această lume care vrea să fie iubită pentru ceea ce este şi Creatorul vrea, de asemenea, să devenim conştienţi de el, să îl realizăm şi să vedem că stare Lui, calitatea şi forţa Lui, sunt perfecţiunea totală.

Astfel, El nu se poate revela nouă, ca să nu devenim sclavii Lui şi să îi urmăm în mod automat ordinele. El a plantat în noi dorinţa de a ne dezvolta şi de a ne îndrepta către El, dar El s-a ascuns. Atunci, cum putem deveni ca El?

A venit cu o soluţie simpla. A creat creatura numită Adam (om), o forţă spirituală, o calitate similară cu El, şi a spart-o în miliarde de fragmente! Şi acum, fiinţa creată şi nu Creatorul, trebuie să pună laolaltă un mediu pentru ea, ca nişte piese care se interconectează. Acest mediu trebuie să oglindească imaginea creaturii a Creatorului, cunoaşterea Lui.

Omul avansează şi îşi construieşte propriul mediu pentru a-l influenţa în direcţia opusă şi a se dezvoltă. Înseamnă că ne construim propriul Creator şi de aceea El se numeşte Boreh, adică vino şi vezi. Ne construim mediul şi în acest fel ne construim noi înşine.

Nu sunt capabil să mă creez eu însumi sau să mă influenţez eu însumi. Sunt un produs finalizat al mediului meu. Dar construindu-mi în mod constant mediul, o carapace să mă influenţeze, eu mă influenţez în mod indirect. Reiese astfel că eu construiesc un sistem al propriei mele educaţie.

Apoi sunt cumva separat de Creator şi mă construiesc în mod liber, creându-mi propriul mediu conform cu valorile pe care vreau să le introduc în mine. Nu sunt capabil să mă schimb eu însumi, dar pot să îmi creez în mod artificial o societate pentru a mă convinge de valorile cu care eu sunt acum în dezacord. Această societate mă va convinge că am nevoie să mă îndrept către dăruire.

Şi, deoarece am construit această societate eu însumi, este ca şi cum m-aş fi construit eu însumi. În alte cuvinte, eu construiesc constant imaginea Creatorului în mine şi astfel avansez în punctul în care acestea trei se formează: eu, mediul şi Creatorul sunt atât de aproape încât devin un întreg.

Aceasta este cu adevărat o liberă dezvoltare, pentru că eu fac totul de unul singur, mă gândesc şi decid în mod constant la modurile de avansare. Examinez lumea care acum devine revelată înaintea mea şi testez eu însumi modalitaţile de avansare corectă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, Scrieriel lui Rabash

Ultima frontiera

Postat pe 31 ian. 2011 la 6:57 pm

Nu ne mai putem dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba: "Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere poate fi fara de sfarsit”.

Problema este ca sfarsitul scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism, incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si nu mai vrem sa evoluam deloc.

Altfel spus, ajungem la o criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si trecator.

Este o provocare menita sa ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului, Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi "ajutor prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa, nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta intrebare: "Pentru ce traim?”

Pusi in fata acestei intrebari, intregul nostru "eu” devine sters. Este cea mai importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza "eu-l”, mandria, existenta si esenta: "Cine sunt si pentru ce exist?” O insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.

Noi am continua sa existam ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA, cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita. Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.

Acest fapt trebuie sa-l trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a schimba ceva.

De fapt, aici este criza. Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.

Acum, noi suntem primii care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta, cel putin il au in vedere.

Problmele lumii si solutia noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa ani.

Umanitatea nu a travesat niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm furios.

Cel putin cativa ani trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne asculte.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Deci, ce vei alege?

Intrebare: Cum poate o calitate care este in totala opozitie cu dorinta de a se bucura si care pare sa o anihileze, sa se dezvaluie in ea?

Raspuns: Daca ar fi fost doua tipuri de materie, materia si antimateria, atunci ar fi imposibil sa le unesti, intr-adevar. Dar daca este materia si o intentie opusa ei, atunci este posibil. In afara de asta, mi se dezvaluie  conditia ca voi reusi sa le unesc in linia de mijloc.

De aceea, dorinta mea naturala de a ma bucura, si intentia de a darui, sunt in doua forme diferite: una in dorinta, una in intentie. Toate calculele si eforturile mele tind spre felul in care as putea sa le aduc impreuna.

Sa presupunem ca am dorinta de a ma bucura. In completare, primesc intentia de a darui, care poate fi sub dorinta de a ma bucura, la acelasi nivel, sau peste.

Acum trebuie cumva sa le conectez intre ele. Ramanand la intentie, pe aceasta o primesc doar pe calea Luminii care Reformeaza, Lumina Inconjuratoare. O pot atrage in cazul in care, in mine, „in punctul meu din inima”, este o aspiratie pe care o cultiv facand parte din grup.

Toate astea constau in dorinta mea, si se unesc ca un intreg: eu, grupul si dorinta de a primi. Daca dorinta ramane jos, in gradul propriei importante, dar grupul si punctul din inima sunt deasupra, si din mijlocul lor eu doresc sa daruiesc, atunci ridic cerere (rugaciune) numita MAN. Ca raspuns, primesc Lumina Inconjuratoare care imi alimenteaza dorinta de a darui.

Acum, cand am primit intentia, am trei optiuni:

1. Sa o pun sub dorinta mea de a primi ,si sa o folosesc pentru dorinta mea de a primi,in beneficiul personal, care este vazut ca impur (Klipa)
2. sa pun intentia pe acelasi nivel cu dorinta, si sa se le aduc impreuna, ceea ce este o stare ambivalenta, sau
3. sa pun intentia deasupra dorintei, ceea ce este „sfintenia”, daruire, influenta.
   

In asta consta munca mea: sa analizez in care din cele trei stadii ma simt in stare sa fiu. Daca cineva incepe sa fie constient, si sa simta ca asta se intampla in interiorul sau, va realiza ca, in mod constant se confrunta cu o alegere, ca si cand ar fi intre cele doua brate ale balantei. Pe de o parte, este receptia; pe de alta parte este daruirea. Si in mijloc, sunt eu, cu intrebarea: Ce ar trebuie sa aleg?

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, "Libertatea”

Trad. Eva Neumann

In Infinitele Atingeri ale Goliciunii

Practic, existenta noastra paminteana, s-a epuizat pe sine. Ceea ce odata ne  parea sa aiba valoare, isi pierde acum farmecul anterior. Toate diferitele placeri raportate la mincare, sex, familie, prosperitate, faima, putere si cunoastere, nu ne mai satisfac si nu mai pot sa serveasca scopului nostru. Chiar si daca sintem impliniti de acestea, tot ne simtim goi in interior.

Acesta este motivul pentru care astazi trebuie sa facem fata unei foarte serioase provocari din partea Naturii, care ne arata ca nu intelegem deloc unde ne aflam. In final, intregul volum al universului este acolo, in  fata noastra, dar noi percepem doar o parte microscopica a acestuia.

In realitate, toata materia este goliciune. Materia este formata din atomi si fiecare atom are un nucleu si electroni. Dar daca maresti si mai adinc in zona atomului, astfel incit nucleul sa aiba marimea unei mici monede, atunci distanta dintre acesta si electroni va fi egala cu un intreg kilmetru! Un atom este precum un sistem solar in care planetele (electroni) se rotesc in jurul soarelui (nucleul), in timp ce orice altceva este goliciune. Mai mult, nu este ca goliciunea cosmica care totusi are particule de materie, ci este goliciune totala.

De aceea, in relatia globala fata de noi, materia este formata din goliciune. Dar putem sa o privim si altfel: nu este goliciune, ci spatiu umplut, si noi doar ca nu simtim aceasta umplere. Totusi, umplutura este partea cea mai importanta. Este umplutura invizibila dintre nuclee si electroni, sau dintre noi toti. Nu partea materiala este cea importanta, ci ceea ce se afla printre.

Vom fi capabili sa simtim doar daca in loc sa percepem natura inconjuratoare ca pe un obiect al receptiei noastre egoiste, o vom simti prin intermediul unei calitati opuse, daruirea. Natura consta din doua calitati: receptie si daruire. Totul este sustinut de echilibrul intre acestea. Dar noi – toti impreuna si fiecare in parte – primim elemente care au scopul de a ne satisface. Folosim doar cele cinci simturi, sau micul nostru „rezervor”, dorinta de a primi, si acesta este motivul pentru care percepem doar un mic volum, calitativ vorbind, o foarte limitata bucatica din lumea ce exista

Acesta este locul in care stiinta Cabala vine sa salveze, fiind o stiinta a receptiei, a perceptiei adevaratei stari. Esenta acestei stiinte este de a dezvolta calitatea opusa in fiecare persoana: in locul receptiei, sa dezvolte sentimentul de daruire. Atunci iesiti din voi, in afara volumului vostru interior, inchis, si incepeti sa simtiti lumea in afara voastra si in afara dependentei de voi.

In goliciunea anterioara, in interiorul atingerilor sale infinite, unde materia are o parte minuscula, veti descoperi brusc un volum umplut cu forta influentei – o lume diferita, externa. Este conectata deplin la lumea noastra, completind-o, fiind radacina si sursa acesteia.

Acesta este momentul in care vom incepe sa intelegem de ce existam, de unde isi are totul originea si cum opereaza. In locul unui bob de linte care nu are inceput si sfirsit, vom vedea tabloul general al intregului univers si acesta ne va vorbi despre cauze si scopuri, si despre ce ni se intimpla.

Din Lectia zilnica de Kabbalah 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Joc online cu Creatorul

Pe masura ce examinam universul, vedem ca natura impreuna cu lumea noastra ne sunt ascunse. Noi dezvaluim lumea de-a lungul a mii de ani, din generatie in generatie si devenim mai familiari cu ea.

Creatorul este forta generala  a naturii si pentru asta avem nevoie de ceva mai mult timp ca sa O intelegem. Si totusi, de ce ne este ascunsa realitatea? De ce se ascunde Creatorul de noi?

Pentru ca El nu este la fel ca celelalte legi ale naturii impartite de El in nivele de dezvoltare: mineral, vegetal si animal  si nivelul uman. El este legea comuna care contine gandul, la fel ca si inceputul si sfarsitul universului. Totul este inclus in El. Atunci, de ce a creat totul astfel incat sa fie ascuns de noi?

Ce este atat de special in felul nostru pentru a obtine revelarea Lui iar noi  sa Ii cerem sa ne ajute pentru asta? Ce este acest joc? Se ascunde de noi, si noi trebuie sa suferim de-a lungul miilor de ani ai dezvoltarii noastre, pana cand venim la intrebarea „De ce este Creatorul ascuns?” Doar atunci intelepciunea Cabalei, metoda de revelare a Creatorului, este dezvaluita. Ce obtinem din asta? Deci, il revelam pe El, si ce se intampla atunci?

Oamenii spun ca vom fi fericiti atunci pentru ca Creatorul este bun si face bine, si vom exista in dragoste deasupra la toata suferinta, odata ce am atins revelarea Lui. Totusi, daca Creatorul este forta infinita de dragoste si influenta, atunci de ce ne-a creat atat de mizerabili si dezgustatori? De ce trebuie sa muncim atat de mult ca sa ajungem la cel care ne iubeste?

Vedem ca totul este la fel in lume. Oamenii care au trecut prin diferite obstacole in drumul lor pentru obtinerea dragostei, unitatii si revelarii, o pretuiesc. Ei simt cum beneficiaza de descoperirea a ceva maret, drag, important.

Vedem cum fiecare om, in lumea noastra,  doreste in special sa fie iubit pentru ceea ce este. Totusi, acest fel de relatie intre noi nu poate exista. Doar o mama simte acest sentiment fata de copilul ei, si aceasta dragoste este corporala,  animalica. Este natural ca mama sa fie obligata sa isi iubeasca copilul, sa ii dea viata, sa il sustina si sa ii faciliteze dezvoltarea viitoare.

Aceasta este singura exceptie. Deoarece noi nu ii iubim pe ceilalti pentru cine sunt, dorim sa avem dovada  felului in care iubirea ne va aduce un beneficiu. Toate acestea ne ajuta sa intelegem, cel putin intr-o anumita masura, de ce Creatorul are nevoie de acest joc (ascundere).

El vrea ca noi sa ajungem la  dragostea care nu asteapta vreun baneficiu. La fel cum dorim sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, El de asemenea doreste sa fie iubit pentru ceea ce este fara sa asteptam vreun castig personal. De aceea, nu putem intelege cum sa incepem sa stabilim o conectare cu El, inainte sa ne eliberam de ego-ul nostru.

Primul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a dezvolta senzatia de Creator in noi, este sa ne ridicam deasupra naturii noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne ridicam deasupra interesului personal, deasupra gandirii „ce castig din asta”?

Asta va fi posibil cand o sa reusesc sa ma ridic peste  ego-ul meu  si sa  fiu  absolut independent si obiectiv, si astfel sa pot sa judec lucrurile in acest fel. Atunci, din acel moment, voi putea incepe sa il percep pe Creator, forta influentei, forta binelui .

Altfel, daca ar fi sa se dezvaluie pe Sine, as veni la El pentru a avea avantaje,  pentru ca daca as fi simtit ca El este doar dragostea, siguranta, sanatatea si fericirea as fi fortat sa Il iubesc pentru ca El este sursa a tot ceea ce este bun. Aceasta dragoste ar fi impusa si dependenta.

De aceea am nevoie sa ma inarmez cu un ecran, o restrictie, si aceasta anti-natura a mea, sa ma elibereze de ego-ul meu. Atunci, amandoi vom fi purtati de o infinita si pura dragoste, fara beneficii personale, si voi incepe sa inteleg ca nu Creatorul este cel care se ascunde de om, ci omul Il ascunde cu ego-ul sau.

Din Lectia introductiva "De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010

O noua Dorinta vine impreuna cu o noua Lumina

Lectia zilnica de Kabbalah

Postat pe 9 Iunie 2010 la 2:04 pm

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Paragraful 40: Deci, ce spui despre: a muncit si a gasit? Daca aici este efort, ar fi spus, a muncit si a cumparat, sau a muncit si a dobandit …Daca este efort, atunci nu ar trebui ca din munca noastra sa rezulte o plata sau o rasplata, care este intr-un rezultat anticipat?

Prin contrast, avem o lipsa in care eforturile constiente, prelungite sunt incoronate cu o neasteptata gasire, un rezultat complet diferit, fata de ceea ce ne imaginam ca ar fi rasplata. Este ceva nou si neasteptat. In acelasi timp, chiar daca o primim in forma unui rezultat neasteptat, nu suntem dezamagiti!

Am muncit pentru a atinge un anume scop, anticipand ca voi primi o rasplata egoista, pe care mi-am imaginat-o. Prin efortul exercitat, am actionat in concordanta cu mintea si sentimentele mele pamantene. Totusi, am fost transformat pe parcursul drumului! Am dobandit o noua dorinta catre daruire, pe care nu mi-am imaginat-o inainte.

Dorinta s-a schimbat, si, am primit perceptia implinirii anticipate. Mi-am imaginat primirea ca o rasplata, dar se dovedeste ca rasplata este in daruire, atunci cand Creatorul este revelat in mine. Toate acestea poarta numele de gasire: o noua dorinta si o noua Lumina.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 08.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

                                                              * * * * * *

Corectia implica nu doar deconectarea mea de la toate dorintele, ca si cum ele nu ar exista, ci sa merg mai departe. Trebuie sa experimentez in sentimentele mele, cit rau fac altei persoane si cit de mult va suferi aceasta. Aceasta senzatie de suferinta trebuie sa ma opreasca de a fura, dupa cum mi s-a spus: „Ceea ce tu urasti, nu face altora!”

Eu absorb dorintele altora. Prima oara, constientizarea mea asupra inclinatiei rele, pare sa imi tina miinile legate, astfel incit sa nu pot fura. Dar dupa asta, ma elibereaza si imi da o infinita oportunitate de a fura orice apartine altora si chiar si Creatorului! Iti este permis sa faci orice, fara nici o consecinta!

Totusi, eu incep sa experimentez "suferinta lui Shechina” sau durerea altora, ca si cum as fi furat ceva, as fi defavorizat sau as fi omorit pe cineva. Simt durerea altora in interiorul meu ca si cum eu as fi cauza. In raport cu ei, eu sint precum Creatorul ce a creat inclinatia rea. Acesta este modul in care devenim conectati. Eu devin precum Bina, o mama care simte toate dorintele copiilor ei si raul pe care ea il determina daca nu are grija de acestia. Dar in acelasi timp, ea este constienta de cit de mult bine poate sa le faca daca ii educa.

Atunci, al doilea stadiu al corectiei ne este revelat: cum putem darui altora. In aceasta faza, o persoana este capabila deja sa indeplineasca un rol de canal intre lume si Creator. Ea simte ca doar ea poate sa-i implineasca si ca de fapt, crima nu consta in furt, ci in faptul ca ea nu le indeplineste dorintele. Asta este ceea ce de fapt numim iubirea pentru ceilalti, la fel cum ne iubim pe sine.

O persoana trebuie sa experimenteze singura aceste doua faze ale corectiei: „Ceea ce tu urasti, nu face altora” si „Iubeste-ti aproapele, cum te iubesti pe sine”.

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Cabala  9/28/10, "Iubirea pentru Creator si Iubirea pentru Fiinta creata”