Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 51: ...Reiese ca este ca o oglinda slefuita, care se ingrijeste nu de a-si arata propria forma, ci numai formele celorlalti, aceia care se uita la ea sau aceia care stau in fata ei. Ea seamana cu o oglinda si pentru ca intreaga calitate a sticlei oglinzii este culoarea intunecoasa din spatele ei. Reflecta razele luminii pentru ca, daca ar fi fost transparenta, nicio forma nu s-ar fi vazut in ea. Asa este si Nukva – toata puterea ei este in Masach-ul ei, care retine lumina de a straluci de la ea in jos. Fara acest Masach, nu ar fi fost lumina in ea deloc. Citim Zohar-ul dar nu il intelegem; il citim dar nu simtim nimic. In final trebuie sa atingem o stare, in care intrebarea Pentru ce toate astea? ne va duce la disperare, deziluzie, la o explozie interioara si la realizarea faptului ca nu avem alta sansa decat sa ne unim, si in aceasta unitate interioara, sa descoperim despre ce vorbeste Zohar-ul.
Nu este alta metoda, alta cale. Trebuie sa trecem aceasta bariera. Sunt multe obstacole in drumul nostru: lenevia, lipsa intelegerii si protestul mintii, din lipsa capacitatii de a intelege. Totusi, niciuna nu conteaza. Ne trebuie doar persistenta, care ne va duce intr-un stadiu de disperare si realizarea ca nu este alta varianta. Trebuie sa descoperim ce ne spune Cartea Zohar, chiar aici, in unitate. Ceea ce Zohar-ul descrie este revelat doar in unitatea dintre noi.
Din prima partea a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Zohar
