Ultima
frontiera
Postat pe 31 ian. 2011 la
6:57 pm
Nu ne mai putem
dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul
s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba:
"Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si
stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere
poate fi fara de sfarsit”.
Problema este ca sfarsitul
scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura
functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism,
incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si
nu mai vrem sa evoluam deloc.
Altfel spus, ajungem la o
criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul
tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa
evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa
ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si
trecator.
Este o provocare menita sa
ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului,
Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in
conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne
place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea
lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi "ajutor
prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa,
nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel
mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta
intrebare: "Pentru ce traim?”
Pusi in fata acestei
intrebari, intregul nostru "eu” devine sters. Este cea mai
importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza "eu-l”,
mandria, existenta si esenta: "Cine sunt si pentru ce exist?” O
insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu
exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul
lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.
Noi am continua sa existam
ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA,
cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale
Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit
sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita.
Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.
Acest fapt trebuie sa-l
trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o
criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este
temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii
care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi
insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem
unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a
schimba ceva.
De fapt, aici este criza.
Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam
catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa
realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de
recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.
Acum, noi suntem primii
care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea
asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa
inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta,
cel putin il au in vedere.
Problmele lumii si solutia
noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia
noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi
schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in
inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua
stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa
ani.
Umanitatea nu a travesat
niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in
domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a
intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm
furios.
Cel putin cativa ani
trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne
asculte.
Lectia
a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011
|