Toti ar trebui sa fiti intercontectati ca un student in fata profesorului, si atunci ne vom uni si vom ajunge la starea de la gura la gura.
Intrebare:
Care e diferenta intre faptul ca trebuie sa "intram acolo” in
concordanta cu cerintele omenirii si munca noastra care depinde de noi,
garantia mutuala, si munca noastra care e cumva "nepotrivita pentru
noi”?
Raspuns:
Trebuie sa folositi toate oportunitatile primite si abia apoi sa
spuneti ca ati reusit; 'nu mai suntem capabili de progres pentru ca
omenirea nu are nevoie de asta'. Nu v-ati folosit de aceste oportunitati
inca. Cum puteti spune ca omenirea nu are nevoie de noi, si acesta e
motivul pentru care nu avansam? Ne sunt oferite grupurile, totul, asa ca
de ce nu putem sa le folosim corect? Eu afirm contrariul: toata suferinta omenirii deriva din faptul ca nu ne indeplinim misiunea.
Lumea nu e pregatita pentru asta. Puteti vedea ce feedback primim de
peste tot. Restul nu apartine de diseminare, imi pare rau, dar trebuie
sa spun asta. Restul depinde de diseminarea unitatii, intre noi.
Vorbim
despre ridicarea artificiala deasupra rutinei zilnice si folosirea
aparitiei tale pentru a trezi maretia si importanta scopului in toti
ceilalti. Pe scurt, ar trebui sa ma comport in exterior, inclusiv gesturile,
vorbirea, cantecele, jocurile, practic totul, astfel incat sa trezesc
importanta scopului si importanta unirii. Dar gandul ar trebui sa fie
primul. In conformitate cu asta, ceilalti incep sa gandeasca restul despre tine,
ca ai deja niste ganduri, ca esti deja intr-o anumita stare, si asta ii
va influenta pe ceilalti; acest lucru inseamna ca creezi un mediu bun
pentru altii in afara ta. In acest caz ar trebui sa devii parte din
grup, altfel nu. Acei oameni care imi transmit importanta scopului se
numesc grup; acesta se numeste mediul corect. Cati oameni se implica
intr-adevar si au grija de asta? Numai acestia se numesc grup, ceilalti
sunt doar prezenti. Sa speram ca vor forma un mediu, iar daca nu pot
asta, atunci acesta nu va fi. Nu trebuie sa fii prezent impreuna cu
prietenii toata ziua ca sa reusesti asta. Poti sta in alt loc sau sa fii
aici, nu conteaza. Important e la ce nivel iti doresti sa te implici,
sa le arati importanta scopului. Cateodata sa faci asta in tacere fara
cuvinte de prisos, ajuta mai mult sa reusesti.
Ar
trebui sa ne dam seama ce inseamna mediul si ce avem nevoie din el,
doar importanta scopului, nimic altceva! Altfel eu nu fac decat sa fug
din calea loviturilor, dar eu am venit aici ca sa primesc combustibil
pentru a continua sa avansez alaturi de ceilalti. Daca ei nu imi ofera
asta, trebuie sa plec in alt loc.
Ce
inseamna sa alegi un mediu bun? Ce inseamna sa te implici in fiecare zi
ca sa ai un mediu bun? Mediul ar trebui sa trezeasca in mine importanta
scopului intr-o maniera tot mai directa, o directie mai bine verificata
si o forta de atractie mai mare, tot timpul, in fiecare zi, tot mai
mult. Acesta este mediul pe care ar trebui sa il am si de care depind
suta la suta. Arvut inseamna ca particip si ei imi sunt indatorati.
Despre aceasta e vorba cand se spune ca vom face si vom auzi. Noi
ar trebui sa facem asta si voi ati primit aceasta oportunitate. Ati
fost adusi aici si acum stiti ce sa faceti, asa ca actionati! Dar de
fapt nu prea vreti, nu e asa? Insa acum nu va mai intreaba nimeni daca
vreti sau nu sa faceti asta! Trebuie sa o faceti intr-un mod realist!
Daca nu sunteti in stare sa realizati asta in mintea si inima
voastra, ar trebui sa o faceti in exterior.
|