SCOPUL
SOCIETĂŢII 1
Articolul
Nr. 1, partea 1, 1984
Ne-am
adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei
care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în
care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem animale,
aşa cum au spus înţelepţii noştri (Yevamot,
61a):
„voi, oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni.” Iar Raşbi
a spus, „voi sunteţi numiţi oameni, dar cei ce se închină la
idoli, nu sunt numiţi oameni.”
Pentru
a înţelege meritul omului, acum vom cita din înţelepţii noştrii
(Brahot,
6b) versul, "Până la urmă, totul fiind auzit: fie-ţi frică de
Dumnezeu şi urmează-I legile căci astfel este întreg omul”
(Ecleziaşti, 12:13). Şi Gmarah
întreabă, "Ce înseamnă: ‘căci astfel este întreg omul’?”
Rabi
Elazar a zis, "Creatorul a spus: ‘Intreaga lume a fost creată
numai pentru asta.’ Adică, întreaga omenire a fost creată pentru
frica de Dumnezeu.”
Însă,
noi trebuie să înţelegem ce este frica de Dumnezeu, ea fiind
motivul pentru care a fost creată lumea. Din toate cuvintele
înţelepţilor noştri, învăţăm că motivul creaţiei a fost să
facă bine creaturilor Sale. Asta înseamnă că Dumnezeu a vrut să
bucure creaturile astfel ca ele să se simtă fericite în lume. Iar
aici, înţelepţii noştri au spus despre versul: „Pentru asta
este omul întreg,” fiindcă motivul creaţiei a fost frica de
Dumnezeu.
Dar,
după cum este explicat în eseul "Matan
Tora,”
(Dăruirea Torei), motivul pentru care creaturile nu primesc fericire
şi plăcere, chiar dacă acesta a fost scopul creaţiei, este
diferenţa de formă dintre Creator şi creaturi. Creatorul este
Dăruitorul iar creaturile sunt primitorii. Dar este o regulă că:
ramurile sunt asemenea rădăcinii din care s-au născut aceste
ramuri.
Şi,
fiindcă nu este nicio primire în rădăcina noastră, deoarece
Creatorul nu are niciun fel de lipsă şi niciun fel de nevoie pentru
a-Şi satisface dorinţa, omul simte neplăcere atunci când e nevoie
să fie primitor. De aceea, fiecare om se ruşinează să mănânce
pâinea ruşinii.
Pentru
a corecta asta, lumea a trebuit să fie creată. Olam
(lume) înseamnă elem
(ascundere, tăinuire), de aceea bucuria şi plăcerea trebuie
ascunse. De ce este aşa? Răspunsul este pentru frică. Cu alte
cuvinte, este aşa pentru ca omului să-i fie frică să-şi
folosească vasele de primire, denumite "dragostea de sine”. Asta
înseamnă că trebuie să se ferească să primească plăcerea
pentru că o pofteşte şi, trebuie să aibă puterea să învingă
pofta, obiectul dorinţei lui.
În
schimb, omul ar trebui să primească plăceri care aduc mulţumire
Creatorului. Asta înseamnă că creatura va vrea să dăruiască
Creatorului şi va avea frică de Creator pentru primirea pentru sine
a plăcerii, deoarece primirea plăcerii – atunci când el primeşte
pentru sine – îl îndepărtează de alipirea la Creator.
De
aceea, când omul îndeplineşte una dintre Miţvot-urile
(poruncile)
Creatorului, el ar trebui să urmărească aducerea gândului pur
prin această Miţva
(poruncă), deoarece el va dărui Creatorului prin respectarea
poruncilor Lui (Miţvot).
Este precum au spus înţelepţii noştri: ”Rabbi Hanania Ben
Akaşia spune, ‘Creatorul a dorit să cureţe pe Israel, de aceea,
El le-a dat din plin Tora şi Miţvot.’”
Şi
de aceea ne-am adunat aici - să punem bazele societăţii în care
fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi
pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu
dăruirea pentru om, care se cheamă „dragostea pentru ceilalţi.”
Şi
dragostea pentru de ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine.
Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar
pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa
să fim în societatea în care fiecare dintre noi nu are decât un
singur scop: Divinitatea să fie printre noi.
Şi,
deşi nu am obţinut încă acest scop, avem dorinţa de a-l obţine.
Şi acest lucru trebuie de asemenea să fie apreciat de către noi,
fiindcă, deşi suntem la începutul drumului, chiar sperăm să
obţinem acest scop măreţ.
|
