Pentru a percepe corect realitatea, noi
trebuie sa strangem la un loc toate formele revelate noua. Exista doar lumea
interioara a unei persoane. Infinitatea nu inseamna distante infinite;
este unificare memarginita! La un moment dat, apare o bariera in aceasta
Lume a infinitatii, care stabileste cat de aproape poti fi tu de mine.
Deci, in aceasta Infinitate, o dorinta egoista este revelata si aceasta creeaza
o distanta intre diferitele parti.
Aceasta distanta intre dorinte, in ego, este imaginara. Si ca
rezultat, lumile incep sa ne apara ca, coborand din Infinitate in jos,
asta insemnand ca senzatia de distanta intre diferitele parti rezida din
acelasi loc. Aceasta se numeste descinderea lumilor sau
intensificarea ascunderii intre noi.
In fond, aceasta distanta nu este fizica ci senzoriala. Noi
trebuie sa facem trecerea catre o perceptie mult mai interna. Ar trebui
sa realizam ca eu pot fi fizic aproape sau departe de anumiti oameni, in
timp ce simt ca sunt aproape sau departe de mine; un factor este
complet independent de celalalt. In spiritualitate, aceasta lume
imaginara a distantelor nu exista, doar simtirea mea face asta. Noi
masuram perceptia senzoriala in Sfirot, Partzufim, si in
lumi, in concordanta cu echivalenta proprietatilor dintre obiectele
spirituale sau dorinte.
Pe de o parte, exista in mod cert diferente intre dorinte, de
vreme ce ele sunt fiecare diferite. Pe de alta parte, ele sunt similare
una cu alta, de vreme ce ele se lupta sa fie impreuna, fara deosebire de
diferentele natural, neschimbabile dintre ele. Doar aceasta distanta
este masurata in spiritualitate, si, doar aceasta apropiere in
intentia pe care aspiram sa o realizam.
In ciuda diferentelor dintre dorintele noastre intiale- care
sunt atat de infinit de distantate una de alta, prin ecran si prin Lumina Reflectata (daruirea reciproca)-
noi vom realiza aspiratia comuna de a deveni apropiati.
Noi vom atinge unificarea senzoriala care va fi infinita si va lipsita
de orice granite. In dorintele noastre noi simtim infinitul, distanta
fizica, ca sa zicem asa, in timp ce prin aspiratia senzoriala de a fi
impreuna vom trece de aceaste granite si vom simti infinitul nostru,
unificarea fara granite unde noi toti existam intr-un singur punct.
Aceste doua forme de masurare ar trebui sa existe impreuna si
sa ne ofere intensitatea unificarii si adeziunii noastre. O forma este
distanta infinita care separa dorintele noastre care sunt opuse una
alteia, in timp ce, a doua forma este unificarea infinita, fara granite a
tuturor, intr-un punct comun, o intentie comuna si aspiratie.
Din Discutia despre Noul Internet 04.06.10
|