Să
fii răsplătit
cu fii
VaIşev
(Şi Iacob a stat)
163.Cu
toate că omul se ocupă de Tora zi şi noapte, nu are loc să fie în
prezenţa Creatorului şi sursa şi izvorul lui sunt în van, fiindcă
lui nu i se nasc fii. Fântâna, dacă izvorul nu intră în ea, nu e
fântână, fiindcă fântâna şi sursa sunt una, iar cel ce nu are
fii, este ca şi cum sursa lui nu intră în el şi nu acţionează
în el.
177.”Vino
la soţia fratelui tău”. Nu trebuia să i se spună asta, fiindcă
Iuda şi toate triburile ştiau asta. Dar motivul principal pentru
care i-a spus „..şi ridică sămânţă” este fiindcă acea
sămânţă a fost necesară pentru ca lucrul să fie corectat...
Chiar dacă este hotărâtă moartea omului, adică separarea lui de
rădăcina eternă, el nu este totuşi complet separat fiindcă prin
fiii pe care fiecare îi naşte, rămâne lipit de rădăcina sa
eternă, fiindcă fiecare fiu este parte din trupul tatălui său.
Astfel, fiecare om este ca un inel într-un lanţ al vieţii care
începe la Adam HaRişon (primul om) şi continuă până la învierea
morţilor, veşnic, fără oprire. Şi atâta timp cât lanţul
vieţii omului continuă fiindcă rămâne după el fiu, moartea nu-l
separă de veşnicie şi este ca şi cum el încă trăieşte.
188.De
aceea este scris „Iată copiii sunt o moştenire a Domnului” este
mănunchiul de viaţă al sufletului, după cum e scris „ Cât
sufletul Domnului va fi legat în mănunchiul vieţii”, considerat
calitatea lumii viitoare.
Asta
numeşte textul moştenire (pământ). Cine face răsplata de a aduce
omul la această moştenire a Domului? Fiii. Fiii îl răsplătesc cu
mostenirea Domnului. Fiindcă fericit este omul răsplătit cu fii,
să-i înveţe pe aceştia căile Torei.
|